Anestezie
Termenul de anestezie a fost folosit prima data, in sens filozofic, de Platon (400 i.Hr.), care a definit lipsa sentimentelor. Termenul a fost reluat de Dios-coride (sec. I .d.Hr.) pentru a defini lipsa senzatiei fizice.
Dupa Dictionarul Medical, Anestezia este definita ca o metoda terapeutica prin care se obtine pierderea temporara a sensibilitatii, pe baza unor reactii complet rersibile, datorate administrarii unor substante chimice sau aplicarii unor agenti fizici sau o stare caracterizata prin pierderea sensibilitatii (11).
Anesteziologie
Termen propus prima data de Seifert, 1902, si consacrat de Paul Wod, in 1945, pentru stiinta medicala ce se ocupa cu (16):
1. Procedeele de a face bolnavul insensibil la durere in timpul interntiilor chirurgicale;
2. Mentinerea functiilor vitale in timpul actului operator si anestezic;
3. Tehnicile de inlaturare a durerii;
4. ingrijirea clinica a bolnavului inconstient, indiferent de cauza;
5. Tratarea clinica a diferitelor tulburari lichidiene, electrolitice si meolice;
6. Tehnici de resuscitare cardiaca si respiratorie.
Anestezist
Medicul practician care administreaza anestezia, in functie de perioada istorica el a avut o alta specialitate (dentist, neurolog, chirurg) la inceputurile anesteziologiei, astazi fiind medic specialist in anestezie si terapie intensiva.In functie de locul de actiune al substantelor anestezice administrate, anestezia poate fi clasificata dupa cum urmeaza.
Anestezie (infiltrajie) locala
Reprezinta tehnica realizata prin infiltrarea directa cu solutie de anestezic local a terminatiilor nervoase periferice.
Analgezie (anestezie) regionala
Reprezinta abolirea totala a impulsurilor nocicep-ti de la o regiune sau regiuni ale corpului prin intreruperea temporara a conductibilitatii nervilor senzoriali (15).
Se accepta in general termenul de:
Analgezie: pentru un bolnav care are constienta pastrata (15): suprimarea sensibilitatii dureroase (16).
Anestezie: pentru un bolnav inconstient (15): suprimarea sensibilitatii (16).
Blocul nervos
Tehnica de realizare a analgeziei regionale prin injectarea directa sau in jurul nervului/nervilor, ce ineraza regiunea interesata, a anestezicului local (AL) (15).In aceasta categorie sunt cuprinse:
Blocul spinal: - subarahnoidian, durai, intratecal;
Blocul epidural - peridural, extradural, extratecal.In general termenul peridural este folosit pentru anestezia realizata in regiunea cervicala, toracica sau lombara, iar cel de anestezie epidurala sau caudala, pentru tehnica de abord transsacrat a spatiului extradural (17).In literatura de specialitate este pastrat termenul de Anestezie loco-regionala care defineste blocarea proarii informatiei (impulsului nervos) de-a lungul nervului periferic.
Anestezia generala
Reprezinta starea rersibila, indusa medicamentos cu scopul de a permite realizarea unui act operator sau diagnostic (16).
Anestezia generala cuprinde:
Pierderea constientei si suprimarea activitatii „Sistemului Nervos Central" (SNC) in derea blocarii perceperii, memorizarii si difuziunii senzatiei dureroase in SNC.
Narcoza (hipnoza): stare de analgezie totala combinata cu somn profund.
Relaxare musculara: blocarea influxului nervos la nilul jonctiunii neuro-musculare.
Premedicatia
Reprezinta pregatirea medicamentoasa a anesteziei, indiferent de tipul ei, administrata in ultimele 24 de ore preoperator.
Premedicatia cuprinde: \
Sedarea medicamentoasa: administrarea unor substante (oral, intrarectal, parenteral), in scopul asigurarii unei stari de liniste in ziua si respectiv noaptea dinaintea interntiei chirurgicale.
Preanestezia: administrarea de substante intra-muscular (i.m.) sau intranos (i.) cu putin timp inainte de anestezie.
Termenul de anestezie a fost folosit prima data, in sens filozofic, de Platon (400 i.Hr.), care a definit lipsa sentimentelor. Termenul a fost reluat de Dios-coride (sec. I .d.Hr.) pentru a defini lipsa senzatiei fizice.
Dupa Dictionarul Medical, Anestezia este definita ca o metoda terapeutica prin care se obtine pierderea temporara a sensibilitatii, pe baza unor reactii complet rersibile, datorate administrarii unor substante chimice sau aplicarii unor agenti fizici sau o stare caracterizata prin pierderea sensibilitatii (11).
Anesteziologie
Termen propus prima data de Seifert, 1902, si consacrat de Paul Wod, in 1945, pentru stiinta medicala ce se ocupa cu (16):
1. Procedeele de a face bolnavul insensibil la durere in timpul interntiilor chirurgicale;
2. Mentinerea functiilor vitale in timpul actului operator si anestezic;
3. Tehnicile de inlaturare a durerii;
4. ingrijirea clinica a bolnavului inconstient, indiferent de cauza;
5. Tratarea clinica a diferitelor tulburari lichidiene, electrolitice si meolice;
6. Tehnici de resuscitare cardiaca si respiratorie.
Anestezist
Medicul practician care administreaza anestezia, in functie de perioada istorica el a avut o alta specialitate (dentist, neurolog, chirurg) la inceputurile anesteziologiei, astazi fiind medic specialist in anestezie si terapie intensiva.In functie de locul de actiune al substantelor anestezice administrate, anestezia poate fi clasificata dupa cum urmeaza.
Anestezie (infiltrajie) locala
Reprezinta tehnica realizata prin infiltrarea directa cu solutie de anestezic local a terminatiilor nervoase periferice.
Analgezie (anestezie) regionala
Reprezinta abolirea totala a impulsurilor nocicep-ti de la o regiune sau regiuni ale corpului prin intreruperea temporara a conductibilitatii nervilor senzoriali (15).
Se accepta in general termenul de:
Analgezie: pentru un bolnav care are constienta pastrata (15): suprimarea sensibilitatii dureroase (16).
Anestezie: pentru un bolnav inconstient (15): suprimarea sensibilitatii (16).
Blocul nervos
Tehnica de realizare a analgeziei regionale prin injectarea directa sau in jurul nervului/nervilor, ce ineraza regiunea interesata, a anestezicului local (AL) (15).In aceasta categorie sunt cuprinse:
Blocul spinal: - subarahnoidian, durai, intratecal;
Blocul epidural - peridural, extradural, extratecal.In general termenul peridural este folosit pentru anestezia realizata in regiunea cervicala, toracica sau lombara, iar cel de anestezie epidurala sau caudala, pentru tehnica de abord transsacrat a spatiului extradural (17).In literatura de specialitate este pastrat termenul de Anestezie loco-regionala care defineste blocarea proarii informatiei (impulsului nervos) de-a lungul nervului periferic.
Anestezia generala
Reprezinta starea rersibila, indusa medicamentos cu scopul de a permite realizarea unui act operator sau diagnostic (16).
Anestezia generala cuprinde:
Pierderea constientei si suprimarea activitatii „Sistemului Nervos Central" (SNC) in derea blocarii perceperii, memorizarii si difuziunii senzatiei dureroase in SNC.
Narcoza (hipnoza): stare de analgezie totala combinata cu somn profund.
Relaxare musculara: blocarea influxului nervos la nilul jonctiunii neuro-musculare.
Premedicatia
Reprezinta pregatirea medicamentoasa a anesteziei, indiferent de tipul ei, administrata in ultimele 24 de ore preoperator.
Premedicatia cuprinde: \
Sedarea medicamentoasa: administrarea unor substante (oral, intrarectal, parenteral), in scopul asigurarii unei stari de liniste in ziua si respectiv noaptea dinaintea interntiei chirurgicale.
Preanestezia: administrarea de substante intra-muscular (i.m.) sau intranos (i.) cu putin timp inainte de anestezie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu