Descoperirea gazelor atmosferice de catre J. Priestley [oxigenul in 1771 (3) sau 1774 (2) si identificarea rolului lui in mentinerea etii, opinie intarita si de Antoine Lavoisier, care ajunge la concluzia ca numai o parte a aerului atmosferic este binefacatoare pentru ata (oxigenul), cea mai mare parte fiind irespirabila (azot)], sunt cruciale.
Descoperirea protoxidului de azot (N2O), de catre acelasi Priestley, in 1772, si a efectelor sale eufori-
zante, au condus la un rezultat cam „ciudat": infiintarea la Birmingham, Anglia, a unui centru pentru tratarea pneumatica a bolilor, in ultimul deceniu al sec. XVIII. Inhalarea eterului in cadrul acestui centru l-a facut pe Th. Beddoes sa afirme ca folosirea in scop medicinal al acestor „aere artificiale" au efect benefic in cura calculilor cii urinare, a scorbu-tului si a febrei catarale (2). Sedintele „terapeutice" au inceput sa aibe succes si au condus la silirea institutului Pneumatic la Clifton, unde in functia de intendent a fost angajat Humphry Davy, un tanar chimist si fiziolog cu reale calitati.
Inhaland protoxid de azot pentru tratarea cefaleei si a durerilor dentare, Davy descopera proprietatile analgetice ale acestuia, in 1800. Mai mult, Davy recomanda folosirea N2O in interntiile chirurgicale, gazul „fiind capabil sa distruga durerea." cu conditia ca „in timpul interntiei sa nu aibe loc scurgeri mari de sange" (2).
Experientele realizate in cadrul institutului si popularizarea lor in randul publicului au avut un rezultat paradoxal, organizarea unor intalniri mondene la care participa un public dirs. Aceste sedinte de mesmerism, in care se inhala eter, s-au mutat in Statele Unite prin intermediul studentilor americani ce au studiat in Europa. Avand la inceput un caracter secret, publicarea experientei acumulate s-a facut printr-un raport, abia in 1848, in Southern Medical and Surgical Journal (2).
Datele cu prire la prima anestezie chirurgicala sunt greu de aflat, considerandu-se in functie de autori ca prima anestezie chirurgicala ii apartine lui William E. Clark, din Rochester N.Y., care a administrat eter d-rei Hobbie, in derea unei extractii dentare (2). Dupa alti autori, prima anestezie inhalatorie a pornit de la un spectacol medical a lui Gardner Quincy Colton, din 10 decembrie 1844, in Hartfort, Connecticut, in care publicul putea sa experimenteze efectele ilariante ale protoxidului. intoxicat cu gaz, Samuel A. Cooley, se raneste accidental fara a-si manifesta suferinta. Accidentul a fost observat de Horace Wells, dentist aflat in public, care isi da seama de anestezia realizata de gaz. Atras de idee, Wells se supune unei anestezii cu protoxid de azot, administrata a doua zi de Colton, in derea unei extractii dentare (2).
Impresionat de rezultat, Wells hotaraste sa faca publica experienta sa, organizand in ianuare 1845 o demonstratie in fata unui grup de studenti, demonstratie ratata.
Martor la acest experiemnt ratat, Wiliam Thomas Green Morton, incepe o serie de experiente care au culminat in 30 septembrie 1846 cu demonstrarea eficientei eterului in realizarea analgeziei, pacient fiind Eben H. Frost, caruia i se extrage un dinte. Aparitia unei comunicari in ziarul de a doua zi, asupra succesului demonstratiei, l-a facut pe Henry Jacob Bigelow, chirurg la Massachusetts General Hospital, sa-l inte pe Morton pentru a administra o serie de anestezii in cadrul spitalului.
La 16 octombrie 1846, Morton anesteziaza cu vapori de eter pe Edward Gilbert Abbot, caruia chirurgul John Collins Warren ii ligatureaza un anevrism nos (2).
W.T.G. Morton, J.C. Warren, E.G. Abbot si Massachusetts General Hospital sunt considerati astazi primul anestezist care a administrat cu succes o anestezie generala, primul chirurg care a operat sub anestezie generala, primul bolnav operat sub anestezie generala si respectiv primul spital in care s-a administrat cu succes prima anestezie generala.
Spre deosebire de Statele Unite, unde anestezia va inflori spre sfarsitul secolului XiX si inceputul sec. XX, in Anglia anestezia deja se impune. in 1847, John Snow (1813-l858), considerat primul medic cu specializarea anestezie, publica lucrarea „On the inhalation of Ether in Surgical Operations", ce contine prima descriere stiintifica a proprietatilor fizice si farmacologice ale eterului, ca si experientei acumulate in administrarea lui.
Tot in anul 1847, James Young Simpson, introduce in anestezie cloroformul, sintetizat independent de S. Guthrie in Statele Unite, Souberain in Franta si von Liebig in Germania. La nici un an de la introducerea cloroformului in practica aneste-ziologica se inregistreaza primul deces de cauza anestezica (Hannah Greener, 28 ianuarie 1848).In 1858, postum, este publicata lucrarea lui J. Snow „On Chloroform and Other Anaesthetics".In statele Unite incep sa se organizeze sercii de anestezie; Mary Bernard fiind considerata prima sora de anestezie in 1878, la St.Vincent Hospital din Erie, Pennsylvania. La clinica Mayo din Ro-chester, Minnesota, se organizeaza oficial, in 1890, primul serciu de surori de anestezie, cu toate ca a trebuit sa se astepte pana in 1919 organizarea la Spitalul Unirsitar din Michigam, a primului program de formare a personalului mediu de anestezie.
Descoperirea protoxidului de azot (N2O), de catre acelasi Priestley, in 1772, si a efectelor sale eufori-
zante, au condus la un rezultat cam „ciudat": infiintarea la Birmingham, Anglia, a unui centru pentru tratarea pneumatica a bolilor, in ultimul deceniu al sec. XVIII. Inhalarea eterului in cadrul acestui centru l-a facut pe Th. Beddoes sa afirme ca folosirea in scop medicinal al acestor „aere artificiale" au efect benefic in cura calculilor cii urinare, a scorbu-tului si a febrei catarale (2). Sedintele „terapeutice" au inceput sa aibe succes si au condus la silirea institutului Pneumatic la Clifton, unde in functia de intendent a fost angajat Humphry Davy, un tanar chimist si fiziolog cu reale calitati.
Inhaland protoxid de azot pentru tratarea cefaleei si a durerilor dentare, Davy descopera proprietatile analgetice ale acestuia, in 1800. Mai mult, Davy recomanda folosirea N2O in interntiile chirurgicale, gazul „fiind capabil sa distruga durerea." cu conditia ca „in timpul interntiei sa nu aibe loc scurgeri mari de sange" (2).
Experientele realizate in cadrul institutului si popularizarea lor in randul publicului au avut un rezultat paradoxal, organizarea unor intalniri mondene la care participa un public dirs. Aceste sedinte de mesmerism, in care se inhala eter, s-au mutat in Statele Unite prin intermediul studentilor americani ce au studiat in Europa. Avand la inceput un caracter secret, publicarea experientei acumulate s-a facut printr-un raport, abia in 1848, in Southern Medical and Surgical Journal (2).
Datele cu prire la prima anestezie chirurgicala sunt greu de aflat, considerandu-se in functie de autori ca prima anestezie chirurgicala ii apartine lui William E. Clark, din Rochester N.Y., care a administrat eter d-rei Hobbie, in derea unei extractii dentare (2). Dupa alti autori, prima anestezie inhalatorie a pornit de la un spectacol medical a lui Gardner Quincy Colton, din 10 decembrie 1844, in Hartfort, Connecticut, in care publicul putea sa experimenteze efectele ilariante ale protoxidului. intoxicat cu gaz, Samuel A. Cooley, se raneste accidental fara a-si manifesta suferinta. Accidentul a fost observat de Horace Wells, dentist aflat in public, care isi da seama de anestezia realizata de gaz. Atras de idee, Wells se supune unei anestezii cu protoxid de azot, administrata a doua zi de Colton, in derea unei extractii dentare (2).
Impresionat de rezultat, Wells hotaraste sa faca publica experienta sa, organizand in ianuare 1845 o demonstratie in fata unui grup de studenti, demonstratie ratata.
Martor la acest experiemnt ratat, Wiliam Thomas Green Morton, incepe o serie de experiente care au culminat in 30 septembrie 1846 cu demonstrarea eficientei eterului in realizarea analgeziei, pacient fiind Eben H. Frost, caruia i se extrage un dinte. Aparitia unei comunicari in ziarul de a doua zi, asupra succesului demonstratiei, l-a facut pe Henry Jacob Bigelow, chirurg la Massachusetts General Hospital, sa-l inte pe Morton pentru a administra o serie de anestezii in cadrul spitalului.
La 16 octombrie 1846, Morton anesteziaza cu vapori de eter pe Edward Gilbert Abbot, caruia chirurgul John Collins Warren ii ligatureaza un anevrism nos (2).
W.T.G. Morton, J.C. Warren, E.G. Abbot si Massachusetts General Hospital sunt considerati astazi primul anestezist care a administrat cu succes o anestezie generala, primul chirurg care a operat sub anestezie generala, primul bolnav operat sub anestezie generala si respectiv primul spital in care s-a administrat cu succes prima anestezie generala.
Spre deosebire de Statele Unite, unde anestezia va inflori spre sfarsitul secolului XiX si inceputul sec. XX, in Anglia anestezia deja se impune. in 1847, John Snow (1813-l858), considerat primul medic cu specializarea anestezie, publica lucrarea „On the inhalation of Ether in Surgical Operations", ce contine prima descriere stiintifica a proprietatilor fizice si farmacologice ale eterului, ca si experientei acumulate in administrarea lui.
Tot in anul 1847, James Young Simpson, introduce in anestezie cloroformul, sintetizat independent de S. Guthrie in Statele Unite, Souberain in Franta si von Liebig in Germania. La nici un an de la introducerea cloroformului in practica aneste-ziologica se inregistreaza primul deces de cauza anestezica (Hannah Greener, 28 ianuarie 1848).In 1858, postum, este publicata lucrarea lui J. Snow „On Chloroform and Other Anaesthetics".In statele Unite incep sa se organizeze sercii de anestezie; Mary Bernard fiind considerata prima sora de anestezie in 1878, la St.Vincent Hospital din Erie, Pennsylvania. La clinica Mayo din Ro-chester, Minnesota, se organizeaza oficial, in 1890, primul serciu de surori de anestezie, cu toate ca a trebuit sa se astepte pana in 1919 organizarea la Spitalul Unirsitar din Michigam, a primului program de formare a personalului mediu de anestezie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu